 |  | | | |  | |  |  | Bolile copilariei |  | |  |  | |
 Trimis: 15/03/2008 23:04 |
 |
|
| gabyy |
| mamicutza |
|
|
| Data inscrierii: 03/Iun/2007 |
| Mesaje: 8738 |
|
|
|
|
VARICELA SAU VARSATUL DE VANT
Semne si simptome
Varsatul de vant este o infectie virala care cauzeaza o eruptie pe suprafata pielii si pe mucoase. Eruptia apare mai intai pe fata si trunchi, intinzandu-se apoi pe aproape intreaga suprafata a corpului, inclusive pe scalp si pe organele sexuale si chiar inauntrul gurii, urechi, vagin.
Elementele eruptive constau la inceput in macule (pete) mici (1/5- 2/5 inch; 5-10 mm) rosii si apar intr-o perioada de 2 pana la 4 zile in valuri eruptive. Aceste pete se umfla, devin papule si ulterior trec in stadiul de vezicule asezate pe o baza rosie. Datorita situarii lor superficiale, siluetei si continutului seros, veziculele au fost asemuite cu picaturile de roua. Veziculele se deprima treptat si se usuca, formand cruste. In urma veziculelor nu raman cicatrici, doar uneori o usoara coloratie maronie a pielii, trecatoare. Unele personae au doar cateva vezicule, in timp ce altele au cateva sute. De obicei eruptia provoaca prurit (mancarime a pielii). Scarpinarea si ruperea acestor vezicule duce la formarea unei cruste si se pot infecta cu bacterii (o infectie secundara bacteriana). ( In engleza, denumirea bolii este “chicken pox”, denumirea provenind probabil de la asemanarea cu dermă de gaina)
Unii copii au febra, dureri abdominale, sau chiar o senzatie usoara de greata in timpul eruptiei. Aceste simptome dureaza 3 pana la 5 zile iar febra nu depaseste 39,4 grade Celsius (103 grade Fahrenheit). Copiii mai mici au de obicei febra mai mica si eruptie mai usoara decat copiii mai mari sau adultii.
In general, varsatul de vant este o boala usoara dar poate fi mortala pentru persoanele cu leucemiesau alte boli care slabesc sistemul imunitar.
De obicei, o persoana care a avut boala capata imunitate pe viata. Dar virusulcare cauzeaza boala poate ramane in organism si poate cauza la adult diferite feluri de eruptii ale pielii.
Descriere
Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule. Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani.
Varsatul de vant este o boala usoara, dar poate da complicatii serioase cum ar fi pneumonie, encefalita, infectii bacteriene ale pielii.
Dupa atacul bolii, VVZ ramane in corp. el ramane intr-o stare latenta in celulele nervoase si se poate reactiva la varsta adulta pentru a cauza zona zoster.
Perioada de incubatie este de la 7 la 21 de zile dupa expunere, in general aparand la 14 pana la 17 zile. De exemplu, daca un copil face varicela si intrerupe scoala, fratii si surorile vor avea simptome cam la 2 saptamani mai tarziu.
Durata
Varsatul de vant dureaza intre 7 si 10 zile la copii dar are o perioada mai mare la adulti.
Perioada contagioasa
Incepe la 2 zile dupa aparitia veziculelor pe tegument si dureaza pana cand se acopera de cruste. Un copil cu varsat de vant ar trebui izolat circa o saptamana. Nu trebuie tinut in casa pana cand cad toate crustele. Ființele bolnave sau care au dificultăți cu sistemul imunitar nu trebuie sa vina in contact cu varicela, si nici femeile insarcinate.
Tratament
Nu se prescriu antibiotice pentru tratarea varsatului de vant deoarece aceasta boala este cauzata de un virus. Antibioticele se administreaza doar in cazul in care copilul dezvolta o infectie secundara de natura microbiana. Copiii si celelalte persoane care fac boala si au un sistem imunitar slabit au nevoie de un remediu antiviral (acyclovir).
De obicei, tratamentul care se da la domiciliu este orientat pentru usurarea mancarimii si pentru scaderea febrei. Pentru mancarimi se pot folosi comprese umede sau bai racoroase, la fiecare 3 sau 4 ore in primele zile. Baile cu fierturi de cereale (Aveeno) pot ajuta. Baile nu raspandesc varsatul de vant. Tamponati corpul (nu frecati) pentru a-l usca.
Lotiunea cu calamina este utilizata de obicei pentru mancarime, dar nu puneti lotiune langa ochi sau pe fata bebelusilor. Taiati unghiile compact pentru a preveni scarpinarea care poate conduce la infectarea veziculelor rupte.
Eruptia din interiorul gurii poate provoca dificultati la mancare. Administrati fluide racoroase si usoare, mancare pasata. Evitati orice mancare sau bautura care contine acizi cum ar fi sucul de portocale si in singular sarea. Durerea din gura poate fi usurata cu ajutorul acetaminophenului (Tylenol).
Veziculele din zona genitala pot fi dureroase. Se pot aplica cremele anestezice care atenueaza durerile.
Pentru reducerea febrei se utilizeaza o medicatie fara aspirina, cum ar fi acetaminophenul (Tylenol). Aspirina nu se foloseste la copii cu varsat de vant sau alte infectii virale deoarece poate cauza sindromul Reye.
Cand chemam doctorul
Majoritate infectiilor cu varicela nu necesita tratament farmaceutic special. Daca nu sunteti sigur asupra diagnosticului, daca aveti intrebari sau sunteti ingrijoratiasupra posibilelor complicatii, chemati doctorul. El va poate ghida pentru urmarirea complicatiilor si va poate ajuta sa alegeti medicatia potrivita pentru mancarime.
Chemati doctorul si daca febra depaseste 39,4 grade Celsius (103 grade Fahrenheit) si daca copilul are dureri de cap severe, daca nu poate suporta lumina, daca este neobisnuit de somnoros sau este greu de trezit, se misca cu greutate, gatul rigid sau dezvolta nereguli de respiratie.
Chemati doctorul daca sunt semne de infectare a veziculelor; daca suprafata din jurul veziculei este umflata, rosie sau dureroasa sau daca din vezicule se scurge puroi (lichid gros, decolorat).
POJARUL(RUJEOLA)
Pojarul (Rujeola) este cea mai frecventa dintre bolile copilariei. Este o infectie respiratorie, excepțional de contagioasa, provocata de un virus. Declansarea bolii determina o eruptie cutanata raspandita pe tot trupul si simptome asemanatoare gripei, inclusiv febra mare, tuse, secretii nazale si oculare.
Fiind provocata de un virus, simptomele dispar de la sine, fara tratament medical, odata ce virusul iese din organism. Dar, in timp ce copilul dumneavoastra este bolnav, este important sa va asigurati ca bea suficiente lichide si se odihneste destul, sa nu raspandeasca infectia altor persoane.
Semne sau simptome generale ale pojarului
Chiar daca pojarul este cunoscuta pentru eruptiile cutanate raspandite pe tot corpul, primele simptome ale bolii seama cu cele ale unei raceli:
temperature ridicata, intre 38-39 Celsius,
ochi rosii si lacrimosi, secretie nazala,
tuse,
moleseala.
In a 2-a, a 3-a zi, temperatura scade, iar guturaiul si tusea se intensifica. Atunci e cazul sa ne intrebam: e totusi gripa sau pojar?
In aceasta faza, un indicator al rujeolei sunt petele Koplik, mici pete albe, proeminente, comparabile cu grauntele de gris, situate in dreptul primului molar inferior, mai rar pe gingii.
Apar in ultimele zile ale perioadei de incubatie si dispar cand apare eruptia pe corp.
Zilele a 4a si a 5a
Temperatura creste - poate atinge chiar si 40 de grade Celsius. Apare acum si eruptia cutanata, intai la nivelul fetei, apoi pe trunchi si membre. Eruptia este formata din macule congestive care dispar la presiune, de culoare roz, la inceput mici apoi mai mari cu margini dintate; petele usor reliefate si catifelate la pipait de obicei conflueaza, lasand portiuni de piele sanatoasa.
Dupa 2-3 zile elementele eruptive palesc si dispar in ordinea in care au aparut lasand in urma lor pete galbui-cafenii, urmand apoi o descuamare finala.
Este pojarul contagios?
Pojarul (rujeola) este este extraordinar de contagioas. Cand cineva cu rujeola stranuta sau tuseste, acea persoana poate raspandi particule virale prin intermediul aerului, infectand si pe altii.
Transmiterea virusului se realizeaza prin aer, prin picaturi de saliva, secretii nazo-faringiene si conjunctivale, care raman in suspensie in aer, fiind contagioase pana la doua ore dupa ce subiectul contagios a parasit incaperea sau un alt spatiu inchis.
Contagiozitatea este mare 4-5 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei.
Tratamentul pojarului
Tratamentul pojarului se face sub supravegherea medicului. Daca afectiunea este lipsita de complicatii, copilul poate fi tratat la domiciliu – dar, formele severe sau complicatre de pojar se trateaza in spital.
Daca copilul dumneavoastra a fost diagnosticat cu rujeola, este important sa il monitorizati de aproape: urmariti evolutia febrei sau a altor simptome, pentru a putea depista indiferent ce alte complicatii.
Complicatii
In unele cazuri rujeola poate determina alte complicatii cum ar fi diareea, bronsita, pneumonia, conjunctivita si encefalita.
Rujeola poate face organismul mai sensibil la infectii ale urechii, otita medie, si alte boli cauzate de bacterii, scazand capacitatea de aparare a organismului.
Atentie, fiind vorba de un virus, antibioticele nu au efect asupra virusului pojarului! Acestea pot fi prescrise doar de medicul pediatru – in cazul unor complicatii.
vacccinul contra pojarului (antirujeolic) poate fi administrat individual sau ca o parte a vaccinului MMR (pantru rujeola, rubeola si oreion), care se face de obicei la copiii cu varste intre 12-15 luni.
A doua doza a vaccinului se face de obicei la copiii cu varste intre 4-6 ani, dar nu ar trebui facuta la mai mult de 11-12 ani. In cazul unei contaminari cu rujeola, vaccinul poate fi administrat si unui copil de 9 luni, urmat de imunizarea MMR obisnuita.
OREIONUL
Incubatia bolii dureaza intre 17 si 21 zile; ea este urmata de o febra moderata si de dureri de urechi timp de una-doua zile. Copilul este contagios cu o saptamana inainte de aparitia simptomelor si aproximativ 8 zile dupa aparitia lor.
Inflamatia glandelor parotide apare mai intai pe o parte, apoi in cele două parti si se manifesta printr-o tumefactie care acopera santurile din spatele maxilarului. Ea provoaca o durere la masticatie si atunci cand se apasa parotidele. Uneori se asociaza o angina si o mângâiere a ganglionilor invecinati. Durerile de cap sunt frecvente. Evolutia este de cele mai multe ori benigna, iar boala regreseaza de la sine in vreo zece zile.
Uneori, oreionul poate cauzează si umflarea testiculelor, dar asta se intimpla foarte rar, la baieti, inaintea pubertatii.
Evolutia oreionului
Ziua 1.
dureri la mestecat sau durere faciala pe care copilul nu o poate localiza.
temperatura crescuta.
Ziua 2.
umflatura si sensibilitate de o parte a fetei (eventual de ambele parti)
dureri la deschiderea gurii
temperatura crescuta
dureri in gat, ce se intensifica la inghitire
gura uscata
Ziua 3-a
umflarea accentuata a fetei, de obicei bilaterala.
Zilele a 4-a si a 6-a
reducere gradata a umflaturii si îmbunătățirea celorlalte semne si simptome
Ziua a 13-a
copilul nu mai este contagios.
Ce putem face?
Luati temperatura copilului si daca are febra mare, dati-i sirop de paracetamol pentru a-i scadea temprtatura.
Dati copilului multe lichide reci, dar evitati bauturile acidulate sau sucurile de fructe. Dati-i sa bea cu paiul daca deschiderea guritei este dureroasa.
Daca si inghititul este dureros, pregatiti-i mancare lichia sau semilichida - ca de exemplu inghetata si supica.
Umpleti o sticla cu apa fierbinte si inveliti-o intr-un prosop apoi lasati copilul sa-si sprijine obrazul pe ea pentru a-i micsora umflatura. Nu faceti asta in cazul unui bebelus prea mic care nu stie sa dea sticla de o parte daca e prea fierbinte pentru el. In lic de sticla, la un belelus, incalziti o panza.
Tratament
Tratamentul simptomatic, consta in administrarea de medicamente care combat febra si, in caz de dureri mari, in administrarea antiinflamatoarelor. Odihna la pat este de rigoare in caz de atingere testiculara, precum si imobilizarea burselor cu un suspensor. Este preconizata evictia scolara timp de cincisprezece zile din cauza riscului contagios. Dupa ce a avut oreion, subiectul este imunizat definitiv.
OTITA EXTERNA
Otita externã este reprezentatã de inflamatia conductului auditiv extern. E bine de stiut cã aceastã afectiune apare mai ales în conditii de umiditate crescutã, fiind foarte des întâlnitã la copiii care practicã înotul sau la copiii ce stau mult cu capul sub apã, în baie.
Alte conditii favorizante ale infectiei sunt traumatismele locale survenite în momentul curãtãrii urechii cu betisoare sau cu degetul, în cazul intrãrii unui corp strãin in conductul auditiv extern sau dupã diferite dermatite (de contact, atopicã etc). Cerumenul are un efect protector împotriva infectiei bacteriene, astfel cã un conduct auditiv prea uscat, cu cerumen în cantitate insuficientã, va fi predispus la infectie.
Cum recunoastem otita externa?
Cel mai important simptom al acestei boli este durerea la nivelul urechii, care se accentueazã când pavilionul urechii este tractionat sau atunci când se apasã pe suprafata din fata conductului auditiv extern, zonã care este foarte sensibilã.
În cazul copilului mic, aceastã manevrã determinã retragerea capului si episoade de plâns, semne foarte importante.
Copilul mai mare se poate plânge, pe lângã dureri, de senzatia de înfundare a urechii, de mâncãrime (mai ales în otita cronicã) sau de senzatia de corp strãin în ureche si de scãdere a auzului (aceasta mai ales datoritã edemului si secretiilor acumulate, care îngusteazã conductul auditiv extern). De obicei, timpanul nu este afectat.
Tratamentul otitei externe
Spre deosebire de tratamentul folosit pentru otita medie, în cazul otitei externe este suficient un tratament local. Înainte de începerea acestui tratament, urechea (conductul auditiv extern) va trebui curãtatã cu susÈ›inerea unor betisoare cu vatã îmbibate în apã cãldutã si abia apoi se va picura solutia indicatã de medic.
În primele douã zile, aceasta poate fi administratã mai frecvent, apoi doar câte 3-4 picãturi de trei ori pe zi, pânã la vindecare. E deosebit de important ca pãrintii sã stie cum sã punã în mod corect picãturile în urechea copilului. Astfel, micutul va fi culcat pe bucată opusã urechii afectate iar pavilionul urechii va fi usor tractionat în sus si spre înapoi. Dupã introducerea picãturilor, copilul va mai fi tinut culcat aproximativ cinci minute.
În primele zile de tratament, se poate lãsa, în conductul auditiv extern, un tampon de vatã îmbibat în solutia respectivã. Tot în primele zile, se pot administra calmante împotriva durerii. În perioada aceasta, pânã la vindecare, se va evita raportul urechii afectate cu apa, ea trebuind curãtatã dupã cum s-a descris anterior. Aplicarea de comprese calde pe zona urechii este de întocmai utilã, ameliorând durerea mai ales în primele zile de boalã.
La copiii care înoatã frecvent, se poate face profilaxie cu instilare de picãturi (alcool diluat sau acid acetic 2%) în conductul auditiv extern, neîntârziat dupã iesirea din apã. Tratamentul cu antibiotice, injectabil sau pe cale oralã, este necesar doar dacã apare febra sau inflamarea ganglionilor din zona urechii.
OTITA MEDIE
Otita medie afecteaza cel mai adesea urechea medie. Statistic s-a demonstrat cã unul din sase copii cu vârsta de pânã la un an face cel putin un episod de otitã medie, dupã aceastã vârstã, frecventa bolii scãzând mult.
E important de stiut cã, de cele mai multe ori, otita medie este o complicatie a rinitei si rinofaringitei acute, boala apãrând de obicei la câteva zile de la debutul unei infectii acute a cãilor respiratoare. Infectarea urechii se realizeazã, în acest caz, prin trompa lui Eustachio - care asigurã comunicarea dintre urechea medie si nazofaringe.
La sugar si copilul mic, trompa lui Eustachio are anumite particularitãti: este mai scurtã si mai orizontalã, este mai largã, ceea ce explicã usurinta cu care microbii prezenti în nazofaringe pot ajunge în urechea medie, infectând-o.
Plânsul sau suflarea incorectã a nasului favorizeazã împingerea secretiilor în trompa auditivã, antrenând obstructia acesteia si accentuarea infectiei.
Pe lângã aceastã constitutie anatomicã normalã la vârste mici, alti factori care favorizeazã aparitia bolii sunt: prezenta vegetatiilor adenoide (asa-zisii “polipi”), distrofia, imunodeficientele, malformatiile (“gura de lup”), alergia, sinuzita, ca de pildă si unii factori de mediu, cum ar fi: conditiile socio-economice precare, îngrijirea copilului în colectivitãti (cresã, grãdinitã), familiile multiple în care mai existã un copil cu otitã medie, fumatul pasiv de cãtre copil, alimentarea copilului culcat pe posterior si sezoanele reci.
În practica medicalã, s-a observat cã existã si o predispozitie legatã de sex, otita medie întâlnindu-se mai des la bãieti, decât la fetite.
Cum recunoastem otita medie?
Semnele de boalã diferã în functie de vârsta copilului.
Astfel, la sugari, simptomatologia este nespecificã, micutii neputând spune cã îi dor urechile sau cã nu mai aud bine. Ei devin, în schimb, agitati, tipã si plâng aparent fãrã motiv, dorm mai prost, refuzã alimentatia, au scaune diareice si fac febrã.
Diagnosticarea fiind dificilã, este important ca, în toate cazurile în care un sugar sau un copil mic prezintã febrã din cauze necunoscute, sã-i fie consultatã si urechea medie. Prin urmare, un examen ORL se impune cu necesitate.
Uneori, copilasul sugereazã cã-l deranjeazã urechile, arãtând spre ele sau trãgându-se de astea si frecându-si capul de pernã. De asemenea, în timpul suptului, simptomele se pot accentua, creându-i micutului un disconfort si mai mare. La copilul mai mare, în schimb, diagnosticarea este relativ simplã. El se plânge de durere la nivelul urechii, spune cã nu mai aude atât de bine si face febrã. Mai rar, pot sã aparã ameteli, zgomote, pocnituri în urechi si o stare generalã alteratã.
Dacã tratamentul nu este început la timp, evolutia bolii este spre supuratie. Apar secretii purulente la nivelul urechii, cu scãderea febrei, a durerii si ameliorarea stãrii generale. Acestea nu sunt motive de amânare a prezentãrii la medic, pentru cã, netratatã corespunzãtor, otita medie se poate croniciza si poate avea complicatii serioase (determinã hipoacuzie si chiar surditate, pânã la meningite, abcese cerebrale, septicemii).
Tratamentul otitei medii
Antibioticul si durata tratamentului vor fi stabilite de cãtre medic, în functie de microbul incriminat. Se poate administra medicatie pentru scãderea febrei, calmante pentru durere (paracetamolul în doze uzuale fiind cel mai indicat), picãturi în nas pentru a desfunda trompa lui Eustachio si a elimina secretiile acumulate în urechea medie.
Pentru calmarea durerii, este indicatã si cãldura localã (de exemplu, asezarea pe urechea afectatã a unui scutec usor încãlzit cu fierul de cãlcat). De asemenea copilul va necesită sã bea mai multe lichide, nu se va fuma în preajma lui si i se va asigura o atmosferã umedã (prin asezarea unui vas cu apã caldã în camerã).
|
|
|
|
|
|
|
| |  |  | | | |  |  |
|
